Cea din noaptea de pe urmă

Cea pe care o știai, /A căzut într-o fântână

Și de acolo strigă :”stai!”

Strigă sieși într-o doară!  Stai, opreste-te si taci!

Cea care erai odată e aici, ascunsă-n valuri

Te privește!…

20160513_234957

Văd ceva, dar e-n întuneric.  Ce zici, aprindem lumina?

Nu știu unde am lăsat-o, poate n-am avut-o întruna.

N-ai avut-o. Sigur, nu.

Ci o ai, dar e ascunsă.

Vezi de sapă și dezgroapă /  Cea dintâi inima sacră.

Semnele le vezi, ori ba?

Văd ceva, o licărire.  O fi lumina ceea?

Haide sus, întinde mâna / Poate se îndură Cerul

Și te scoate  și pe tine/ Din fântâna asta seacă

După atâta plâns ș-amar / Nici un strop din Sfânta Apă

N-ai păstrat și pentru iar.

Știu,  ești goală și tăcută / Doar ecoul se destrăma

Și transmite fără teamă

Celei de pe urmă ramă.

 

Calatoria lui Ciu-Ciu pana la capatul lumii — Poveștile lui Puffu

-Ciu-ciu, ce vrei sa te faci cand vei fi mare? -Explorator, as vrea sa vad lumea. -Dar ai doar 2 vagoane, esti mic si murdar, ii spuneau cateva trenulete de cursa lunga. – Ciu-Ciu, totul se poate indeplini. Unde ai vrea sa ajungi pentru prima oara, il intrebase Tika-taka, ceasul de pe perete- profesorul lor […]

via Calatoria lui Ciu-Ciu pana la capatul lumii — Poveștile lui Puffu

Posted in Fără categorie

Niste puncte ne desenau tinandu-ne de mana

Sareai dintr-o parte in alta ca o galusca in supa si nu stiai daca vei ramane viu. Neuronii urlau.

Erau atat de mici si haotice incat cu greu am reusit sa le cuprind. Le priveam prin geamul murdar si ma intrebam ce cauta acolo. Punctele erau negre, de marimea unui varf de ac. Asteptau.

M-am uitat in stanga si in dreapta sa vad daca si ceilalti le vazusera. Eram unica norocoasa. Pe acelasi geam murdar, ploaia grabea picaturile sa ajunga pe sosea. Se auzeau urlete de revolta. Picaturile sindicaliste.

Punctele asteptau. Ajunsi la un semafor, am reusit sa le vad mai bine. Erau toate de marimi diferite. Infime, dar diferite. Unele se uneau pe la colturi, altele radeau si multe dintre ele dormeau.

Punctele se trezeau. Autobuzul zbura pe soseau umeda si fiecare bucata de fier canta un alt cantec. Era obositor. Sareai dintr-o parte in alta ca o galusca in supa si nu stiai daca vei ramane viu. Neuronii urlau.fb_img_1484484213063

Punctele atunci s-au intors spre mine si ma priveau. De sub geme le-am auzit cum sosoteau destul de agitat. Le-am lasat, am zis ca singurul neuron supravietuitor imi joaca feste.

Dar ce sa vezi. La un semafor rosu, punctele s-u strans la un loc si au format un desen. Eram noi 2. Ne tineam de mana. Acum mult, mult prea mult timp. Era in trecut.

Mi-am tras caciula mai tare pe ochi si am adormit.

L’amore non colpisce in faccia mai-Iubirea nu loveste niciodata

Figlio mio ricorda…

„Cambia le tue stele, se ci provi riuscirai/ Schimba-ti stelele, daca incerci vei reusi

E ricorda che l’amore non colpisce in faccia mai./Si aminteste-ti ca iubirea nu loveste niciodata

Figlio mio ricorda / Fiule, aminteste-ti

L’uomo che tu diventerai / Ca cel care vei deveni

Non sarà mai più grande, dell’amore che dai / Nu va fi mai mare decat iubirea pe care o daruiesti „

„Cambia le tue stele, se ci provi riuscirai/ Schimba-ti stelele, daca incerci vei reusi

E ricorda che l’amore non ti spara in faccia mai./Si aminteste-ti ca iubirea nu te impusca in fata niciodata

Figlio mio ricorda bene che /Fiule, aminteste-ti bine!

La vita che avrai / Ca viata pe care o vei avea

Non sarà mai distante, dall’amore che dai / Nu va fi mai mult decat iubirea pe care o daruiesti „

Ricorda di disobbedire / Aminteste-ti sa te revolti

Perchè e’ vietato morire/ Pentru ca e interzis sa mori !

 

 

 

Noi am fost vreodata fericiti?

In acele clipe in care altii au fost, noi ce am facut? Eram acolo si noi, in alta emisfera sau pe alta planeta? Iti amintesti? Noi am fost oare vreodata fericiti impreuna?

Urcand dealul in ziua aceea, ei i se parea ca nu. Nu-si amintea nimic din toate cele. Cauta in memoria aceea incurcata, dadea praful la o parte si nu gasea nimic fericit. Aceea-aceea. Nu aceea efemera, de cateva momente. Acea stare generala de bine. Ca indiferent de vant, de ploaie, de ceilalti, ei vor fi ok, ei vor fi bine. Punctul acela nu il trecusera niciodata. Era undeva acolo, ii tragea de ureche doar sa le aminteasca ca asa ceva intre ei nu va exista niciodata.

Sau, cine stie? Pana la urma cine are raspunsurile la toate intrebarile nerostite?

Daca totul ar fi doar filosofie, am trai ca literele unei declaratii de dragoste. Am zbura pe gura unuia, am scrie in inima alteia, am inceta sa ne intrebam.

Dar nu e doar filosofie. Este o cautare si o implinire.