La multi ani, mama!

Draga mama,

Astazi este ziua ta. Acum multi ani, de acolo de Sus, eu am ales bine. Te-am ales pe tine sa fii mama mea. Cea care a devenit sprijnul si acceptarea mea, umarul pe care am plans de atatea ori, si cea care ieri mi-a spus asa:

  • Doar stii cum sunt, mamă.
  • Da stiu, credeam ca te vei schimba :))))
  • …..
  • Era o gluma, Anca!

Si o aud razand cum doar ea stie. De te ia cu râs si pe tine de la 1500 de km departare. Cred ca are dreptate, nu mi-ar strica sa ma schimb putin. Dar am obiceiuri batrane deja, ma pot doar imbunatati.

A fost un moment in care lacrimile mele au devenit ale tale, doar pentru ca eu sa trec mai usor. In acea seara de august am deschis usa si nu ti-am spus nimic. Nu aveai nevoie. Stiai tot. Apoi au urmat luni chinuitoare, depresia ajunsese sa ma inchida si sa ma transforme intr-o varianta usor de acceptat. Tu ai fost insa acolo, Unica ramasa, mereu in asteptare si acceptare. Iubirea si acceptarea ta m-au ajutat sa reincep sa merg si sa accept ca lucrurile de cele mai multe ori nu sunt asa cum vrem.

Tu o stiai cel mai bine. De atatia ani o stiai.

Ai crescut cu noi si noi cu tine,tristetiile si bucuriile erau aceleasi pentru fiecare.

Sunt recunoscatoare …

Dear mama

Ai fost cel mai mare invatator al meu pentru atatia ani, dar am continuat sa gresesc, sa cad si iar sa ma ridic. Sub ochii mei, tu aveai toate raspunsurile. Tu stiai ce e mai bine, dar mi-ai dat libertate sa aleg cum simt eu. Uneori lucrurile ieseau ca un ghiveci, fara un fir logic si doar cu ramasite de-ale mele. Ai strans mereu ramasitele, le-ai dus acasa si cu rabdare ai inceput sa le pui cap la cap.

Multumesc pentru linistea oferita, pentru aripile pe care mi le-ai crescut, pentru ca m-ai inteles chiar si cand am gresit, mereu si mereu. Echilibrul meu continui sa fii tu, de departe, esti atat de aproape.2016-11-23-23-29-16

Anii au trecut peste tine ca si apa peste pietre. Diminetile racoroase de iarna te gaseau mereu pe drumul tau, fara intarziere sau regrete.

Am trait cea mai calda si linistita copilarie, cu vacante acasa si seri in care călcai langa noi, ascultand romanțe si bând un ceai cald. Apoi drumurile la bunici, unde traiam un alt scenariu. Uneori greu, de cele mai multe ori perfect. Zilele calduroase de vara, urcand pe deal la vie si placerea de a fi mereu impreuna, intinsi pe patura, privind frunzele de deasupra noastra.

Ai continuat sa ai acea putere invizibila de a merge inainte, cand toti ceailalti au inchis usa, tu ai deschis sufletul pentru noi doi, cei care am vazut doar bine si care nu am stiut ca poate fi si rau. De undeva de Sus, ai primit rabdare si ani sanatosi.

La multi ani, draga buni, acum 2 ani si fix 5 luni, ne-am vazut pentru prima oara. Te astept sa vii, sa ne jucam cu moto, sa facem wiiiiii si sa radem.

Iti trimit o imbratisare eterna, fara inceput si sfarsit.

La multi ani, draga mama.

Sa fii sanatoasa si fericita.

Cea din noaptea de pe urmă

Cea pe care o știai, /A căzut într-o fântână

Și de acolo strigă :”stai!”

Strigă sieși într-o doară!  Stai, opreste-te si taci!

Cea care erai odată e aici, ascunsă-n valuri

Te privește!…

20160513_234957

Văd ceva, dar e-n întuneric.  Ce zici, aprindem lumina?

Nu știu unde am lăsat-o, poate n-am avut-o întruna.

N-ai avut-o. Sigur, nu.

Ci o ai, dar e ascunsă.

Vezi de sapă și dezgroapă /  Cea dintâi inima sacră.

Semnele le vezi, ori ba?

Văd ceva, o licărire.  O fi lumina ceea?

Haide sus, întinde mâna / Poate se îndură Cerul

Și te scoate  și pe tine/ Din fântâna asta seacă

După atâta plâns ș-amar / Nici un strop din Sfânta Apă

N-ai păstrat și pentru iar.

Știu,  ești goală și tăcută / Doar ecoul se destrăma

Și transmite fără teamă

Celei de pe urmă ramă.

 

Fereastra cu rame albastre și perdele albe

Se făcea ca era vara. Era întinsă pe pat, cu palmele încrucișate pe piept ca și cum  ar fi fost moarta. Avea ochii deschisi. Albastru deschis.

Așa întinsă nu vedea tavanul. Putea privi insa marea calma prin cele doua geamuri micuțe ale camerei. O camera goala, cu pereți albi care nu zicea nimic.  Se respira un aer de vechi, de oboseala. Ea insa avea doar 20 de ani. Nu îi era permis sa iasa afară. De teama acelei mări care cu ceva ani inainte aproape o înghițise. Doar îi luase picioarele. În vârtejul mării, se lovise de o stanca iar viața sa se schimbase definitiv.

pictura-zilei
Figura la fereastra- Salvador Dali

Viața ei acum era acel geam. De acolo parea ca ea ar continua totusi. Marea cânta, norii se plimbau, vântul îi vorbea. În fiecare zi, altfel. Ea acum era altfel. Cine știe oare ce se  ascunde sub perdele de mătase alba, în miez de toamna, intr-o camera alba?

Despre sacrificiul față de tine

Sacrificiul nu înseamnă ca suntem mai buni. Înseamnă ca poate ne-am uitat.

Se spune ca dacă faci aia sau cealaltă, dacă ești așa sau pe dincolo, ești o persoana de treaba. Dar poate seara, înainte de culcare, în cele 5 minute înainte de a adormi, ești obosita. De a fi așa,  de a face ceva anume.

Simți ca a mai trecut o zi din cele care ți s-au dat și nu ai făcut nimic din ce vroiai cu adevărat.  Ca ai facut un sacrificiu. E un sentiment la fel de greu ca și cel al vinovăției. Ca pana la urma și tu ești importanta, ca si dorințele tale sunt importante.

Picture 065
Alice in Wonderland-Dali

Și atunci de ce sunt pe locul 2? Inteleg  ce înseamnă sa fii responsabil.  Dar nu e egal cu a te sacrifica.  Ca e vorba de munca sau de familie. Peste ani ajunge sa te îngreuneze, te prinde ca o caracatiță și-ți ia toată lumina din jur. Mai ales în momentele în care nu ai rezultatele mult dorite.

Încerci sa fii mereu productiv, sa-i mulțumești pe toți iar acei TOȚI primesc cu brațele deschise toate disponibilitățile tale. Iar seara, obosita sau trista te întrebi: pentru ce?

Ca nimeni nu-ți ridica statuie, ca sigur dacă ești fericita și viața ta de familie va fi mai buna. Dar când ești obosita, când ai lăsat ” pe mai târziu” ceva pentru tine, toate astea  nu mai au un sens. Mă gândesc ca dacă ACUM, inima mea ar înceta sa bata și m-as privi de sus, as avea regrete. Ca eu nu am avut timp de eu. Sa nu fac nimic, sa visez, sa aștept, sa stau nemișcată.

Sacrificiul nu înseamnă ca suntem mai buni. Înseamnă ca poate ne-am uitat.

Tot ceea ce simțim ca pe un sacrificiu ne îngreunează drumul. Așa ca uneori sa spui NU POT, NU VREAU, poate ALTA DATA, nu e un capăt de tara.

Sa ne luam timp și pentru noi. Ne facem un bine.

Tata, același.

Acum câteva zile, l-am revăzut pe tata .

După 25 de ani, intr-o clipire m-am reîntors ca am din nou 7 ani. Recunosc, am fost surprinsa. În acești ani nu l-am visat nici măcar o data ( cel puțin nu-mi amintesc) și credeam ca nu mai are sa-mi zică ceva.

fb_img_1468173511818

La 7 ani nu cred ca te poate speria ceva ce nu știi unde sa-l incadrezi; nici o secunda nu am fost pierduta. Toți cei din jurul meu în schimb erau. Cei care nu ne cunosteau puneau si mai multa greutate unei dureri traite de noi, copiii. Mereu continuau sa ne pună în cutia celor fără tata, pe când noi ne simțeam mereu întregi și compleți ca și familie. Cel puțin eu și fratele meu. Aveam atenție și iubire, sprijin și încredere din partea mamei, care făcea cât 2. O data nu am vazut-o trista sau plânsa. Sigur era. In sufletul sau, sigur. Apoi anii au trecut peste familia mea și am înțeles lucrurile altfel. Simțim acea pierdere altfel. Mai nedrept uneori, mai liniștiți alteori.

Iar acum câteva zile in fata mea se afla un om care era aproape identic cu acela din ultimele imagini ale memoriei mele de copil. Privindu-l și ascultandu-i tonul vocii, îmi amintea tot mai mult de el. Și modul în care mergea sau gesturile pe care le făcea îmi  aminteau de el. În acel moment mi-am dat seama ca e totul viu, inca e atat de real si palpabil, ca timpul doar ne învață  cum sa trăim cu acel sentiment, dar nu-l îngroapă si nu-l evapora.

Ce bine.

George, poate mereu a comunicat cu noi. Prin oamenii din  viața noastră, poate si datorita lui am primit atata bine.

Ma întreb dacă bunicul s-a întâlnit cu tata acolo Sus, iar el cu părinții lui. Sigur da. Așa nu a fost singur niciodată.

Nici noi nu am fost singuri niciodată, tata! Stai liniștit.  Ma bucur ca te-am revăzut cu ochii de adult. Iți voi povesti despre Daniel. Dar cred ca pe el, tu îl cunoști atat de bine .

Ne vom reîntâlni când timpul va vrea.

 

 

Cum să-ți alegi canapeaua

Reguli practice si rapide pentru a cumpăra canapeaua confortului tău personal:

1.Incearca  pe cat posibil sa ai ceva masuri ale spatiului pe care il poti folosi pentru canapea. Chiar si fara sa ai habar de ce si cum e o canapea, te va ajuta sa-i prezinti celui din fata ta o idee.

fb_img_1477519629915
Canapea Brio- Divani&Divani by Natuzzi

2. Trebuie să fie comodă. Încercați canapeaua ca la voi acasă.  Nu există să cumperi o canapea și să nu o încerci. Magazinele în care nu ai voie sa faci asta trebuie eliminate de pe lista. Nu ar trebui sa existe.  Nu cauți o bibliotecă, ci o canapea. Încercați, încercați! 

3. Trebuie să-ti facă cu ochiul. Fie datorita caracteristicile de stil, fie prin prezentare. Ce e urât in magazin, va fi oribil la tine acasă.

fb_img_1477519431771
Canapea Surround- Divani&Divani by Natuzzi

4. Fii selectiv: Alege ce-i mai bun pentru tine și familia ta.

fb_img_1477519418811
Canapea Svago- Divani&Divani  by Natuzzi

5. Gândește-te cum o folosesti. Dacă te așezi de 3 ori pe an, mai bine iti cumperi un XBox de banii ăia. Altfel, dacă ești pasionat de filme de exemplu, iti iei o canapea cu mecanisme relax.

fb_img_1477519456298
Canapea Avana-Divani&Divani by Natuzzi

6. Tesatura sau piele? Nu cumparati piele ecologică  sau piele regenerata. E plastic si petrol. Va îmbolnăviți si nu câștigați nimic. Peste 2 ani va trebuie sa va cumpărați o canapea nouă.

fb_img_1477519673038
Canapea Passaparola- Divani&Divani by Natuzzi

7. Pielea. Naturala  e minunata, devine pe an ce trece tot mai frumoasă. Însă este delicată. Trebuie sa ai ceva grijă. De aceea alegeți pielea protejata, ușor de curățat- cu săpun neutru, apa- durează mulți ani, e comoda și mult mai eleganta.

fb_img_1477519546645
Detaliu canapea Plaza-Divani&Divani by Natuzzi

8.Țesătura. Nu se mai produc canapele sfoderabile. De ce? O canapea o folosești cel puțin 10 ani. Ca sa poți spăla țesătura  in mașina de spălat,  de cel puțin 30 de ori în anii aceștia,  trebuie sa fie o țesătură de o calitate superioară.  Adică bumbac, lână.  Și costă.  Apoi iti  trebuie o săptămână de concediu sa-i pui husa la loc.

Nu uitați de garantia produsului și cât de important e controlul produsului în momentul în care îl primiți acasă.